Hai sa privim indeaproape diferenta dintre raceala si gripa.
Ce poate fi mai confortabil pentru un bebeluș decât sa fie in brațele liniștitoare ale mamei sale? Acolo se simte in siguranta!
Când mama nu e in preajma, bebele o caută cu privirea. Începe să se agite, dă din mânuțe si din picioruse. Apoi scoate arma secretă: plânsul!
Mama vine, ia bebele in brate. Bebele o miroase, o simte, se liniștește imediat.
Nesiguranta a dispărut!
Când suntem mici, liniștea noastră este mama.
Normal, pentru că atâta timp cât am stat in burtică, mama se ocupa de siguranța si necesitățile noastre.
Când ieșim din burtica, incepe prima etapa din viata a autonomiei noastre.
Pentru a percepe lumea si a-i face față, avem incluse in setări cele 5 simțuri: miros, auz, gust, simț tactil si văz.
Sugarii își recunosc mamele prin miros.
Nasul se formează in burtică intre 11-15 săptămâni. De atunci începem sa sesizăm mirosuri.
Oamenii sunt capabili sa perceapă peste 10.000 de tipuri de miros cu cele aproape 12 milioane de celule olfactive.
Însă mirosul nu îl interpretăm cu nasul. Celulele nervoase olfactive prezente in căile nazale sunt responsabile pentru captarea mirosului si transmiterea informației spre creier. Simțul mirosului este singurul simt care are legătura directa cu hipocampul, o zona din creier responsabilă pentru formarea memoriei.
De aceea, diferite tipuri de miros pot readuce amintiri.
Creierul este cel care identifica mirosul si este responsabil de interpretarea informației.
In natura putem întâmpina multe pericole, cum ar fi prădători, plante ori locuri cu o chimie otrăvitoare sau schimbări in teritoriu.
Gândește-te la un cățeluș care iese in parc cu stăpânul si miroase fiecare locșor. Sau când i se oferă ceva de mâncare, prima data o miroase si, daca nu i se pare periculos, amenințător, atunci o mănâncă.
Dar prima data trece prin filtrul primar al percepției: este amenințător sau nu pentru supraviețuire?
La fel funcționează si biologia umana: când intervine o situație nouă sau o schimbare de ambient, ne folosim de simțuri ca să interpretăm dacă este periculos pentru supraviețuirea noastră sau nu.
Mama care dă de mâncare sugarului, prima dată gustă ea, miroase, abia apoi ii dă bebelușului, doar dacă NU e periculos pentru supraviețuire.
Aveam același instinct primar biologic ca si cățelușul. Așa funcționăm!
Dacă simțurile ne spun că ne confruntăm cu un pericol, atunci intram in faza de stres.
Stresul este modul de alarmă a organismului care indică faptul că ceva nu este in regulă.
Pentru ca stresul este felul in care organismul tau vorbeste cu tine!
Psihicul este responsabil pentru primirea informațiilor din exterior (percepție) si interpretare.
Orice se întâmplă in psihicul tau este procesat in zone specifice ale creierului.
Creierul este panoul de comanda – „hardul” computerului nostru biologic.
Deși se fac miliarde de conexiuni intre neuroni in fiecare secunda, orice stres este preluat de o zona responsabila din creier, care are o funcție precisa. Nimic nu funcționează la voia întâmplării in organism, totul este foarte bine corelat si coordonat, un sistem infailibil care ne tine in viață de zeci de mii de ani ca specie.
Acea zona din creier care preia stresul, este in corespondentă cu un organ anume.
Corespondența respectă logica de funcționare a organului afectat.
Există cu siguranță o legătură strânsă între psihic, creier și organ. Sarcina pe care nu o poate gestiona psihicul, este nevoit să o preia corpul. Adică stresurile cărora nu le poti face față mental și emoțional, sunt descărcate in corp, în acea parte care preia stresul respectiv.
Deși sunt studiate separat mintea si corpul, ele funcționează împreună, simbiotic si sistemic. Asta înseamnă că trebuie să observăm interacțiunea dintre minte si corp ca sa vedem de unde apar dereglările sau dizarmoniile.
Stresul este o denumire generală, o reacție la o situație cu impact asupra psihicului nostru.
In momentul in care vrei sa știi cauza emoțională a bolii, e nevoie sa numești emoția pe care ai experimentat-o. Astfel, un stres poate fi: frică, furie, supărare, rușine, neputință, tristețe, respingere, umilință, devalorizare, panica, neliniște, copleșeală, etc.
Nu orice stres are suficientă intensitate pentru a se transforma in boală.
Te-ai curentat vreodată? Daca intensitatea curentului este foarte slaba, se simte ca un ușor gâdilat. Cu cât creste intensitatea curentului, cu atât scade rezistența corpului de a-i face față. La un șoc foarte puternic, curentul electric te poate scutura din toți rărunchii, te poate arde periculos de tare ori te poate chiar omorâ.
Gândurile si emoțiile funcționează pe bază de impulsuri electrice si unde electromagnetice.
Orice șoc – adică reacția psihică in fața unei situații – produce o tensiune electrica si electromagnetica de o intensitate mai mare decât al unui gând sau emoții pașnice.
Dacă ii găsești o soluție pe moment in psihicul tău, nu e nevoie ca aceasta tensiune sa se descarce in corp.
Dacă însă te blochezi într-o emoție negativa, simți pericol, teamă, stres, ca să poți depăși cumva momentul, sa îți poți continua viața, acel stres se descarcă in corp. Dar nu fără consecințe!
Cât timp ești in faza de conflict activ, in faza de stres, vor apărea modificări celulare la nivel de organ. Când rezolvi acel conflict sau trece pericolul (este tot o forma de rezolvare a conflictului), intri in faza de vindecare. Adică se repară daunele.
Conflictele pot fi si fiziologice sau mecanice. De exemplu, când intri într-o încăpere si simți miros de gaz, pe lângă frica si amenințare ce se simt emoțional, te afectează substanța care este percepută ca o otravă de către organism. Este practic un atac asupra biologicului tău.
La fel, daca ieși din casă unde e călduț, la un ger de -25 grade Celsius, nasul o poate percepe ca pe un atac dacă nu ești obișnuit cu astfel de temperaturi.
Însă uneori oamenii răcesc la diferențe de temperatura mult mai mici. Simt o briza mai puternică de curent rece, in câteva ore au răcit. Putem observa chiar o creștere a incidenței de răceli la schimbare de anotimp. Intre vară si toamnă, intre toamnă si iarnă, chiar si intre iarnă si primăvara. De ce?
Observă când se întâmplă asta: când oamenii respectivi au o problema cu frigul. Intră in conflict imediat ce vine vremea rece. Sau dacă îi prinde câțiva stropi de ploaie, este ca o lege nescrisă că trebuie să răcească. Se simt imediat atacați de frig la cea mai mica schimbare.
Așa au fost învățați de mici. „Daca nu ai căciulă si fular, răcești”. „Nu sta in curent că răcești!”, „Vezi să nu te prindă frigul, că sigur răcești.” – O astfel de mentalitate reprezintă un atac direct asupra biologicului tău.
Daca frigul ar fi cauza reala răcelii, atunci de ce nu răcește toata lumea când vine frigul?
Pentru că este interpretarea ta asupra situației cea care face chimia in corp!
Care este diferența dintre o raceala si gripa?
Principalele simptome ale răcelii sunt : durerile de cap, durerile de gat, pierderea gustului și a mirosului, strănutul, nasul înfundat și dificultăți de respirație, senzația de mâncărime la nivelul scalpului, iritații ale cavității bucale, urmate de creșterea consistenței mucozităților nazale, rareori apărând dureri musculare suportabile si febră până in 38 de grade Celsius.
Raceala debutează cu o stare de oboseală, de moleșeala generala, si poate provoca schimbări de culoare ale pielii, aceasta devenind mai palida.
Primul simptom care diferențiază gripa de raceala este febra mare, peste 38 de grade Celsius. Febra atestă o infecție in organism. De asemenea, gripa debutează agresiv, cu dureri musculare si abdominale, frisoane, dureri de oase, dureri si usturime la nivelul ochilor, stări de greață si voma, tuse persistentă, diaree, eczeme la nivelul buzelor și nasului (bubițele acelea deranjante care se formează de multe ori la raceala si gripa). In cazul gripei simțim o stare puternică de epuizare.
De regula raceala durează mai puțin timp, cam intre 3 si 5 zile, maximum 10 zile si nu lasa niciun fel de sechele.
Gripa poate dura intre 5 zile si 15 zile, iar perioada de convalescenta este semnificativ mai mare decât in cazurile de raceala. Se poate ajunge chiar la o luna de convalescență in urma gripei.
Fiecare dintre aceste simptome are un conflict biologic, o psihosomatica in spate.
Pentru a conștientiza cauza emoțională a problemei tale de sănătate, prima dată observa care este rolul organului afectat.
Spre exemplu, rolul nasului este de a adulmeca, de a mirosi.
Când sugarul trece la următoarea etapa de viață, in continuare își va folosi simțul olfactiv pentru ca ajuta la dezvoltarea sa mentala, emoțională si fizică. Prin intermediul simțurilor copiii si adulții culeg informații prețioase despre mediul in care trăiesc.
Când nu ii place ceva, copilul strâmbă din nas. Dar asta se aplica si in sens literar, de exemplu daca nu ii place o mâncare sau, simbolic, părinții se cearta iar aceasta situație nu ii miroase a bine.
Copiii sunt mai aproape de natură decât adulții. Pe majoritatea copiilor mici ii putem observa cum adulmeca mâncarea sau jucăriile. La fel fac in mediile noi si cu persoanele străine. Când încep copiii grădinița, adulmeca educatoarea, mediul, colegii. La vârstele acestea la care încep grădinița, siguranța si confortul emoțional încă este asigurat de mamă. Așadar, desprinderile de mama sunt in general dureroase emoțional, aduc disconfort si au tendința să asocieze mersul la grădiniță + abandonul mamei = ceva periculos.
Cat este copilul la grădiniță, e in faza de stres.
Când ajunge copilul acasă, se simte in siguranță, intra in faza de reparare a daunelor provocate de stres.
Imaginează-ti un cuplu, cu un copil mic, Andrei, care se cearta in fiecare zi. Ea tipa, el o amenință, urlă si el, se cearta de multe ori fără sa își dea seama că copilul plânge uitându-se la ei. Pentru copil, este o situație ce nu ii miroase a bine, de fiecare data când încep părinții sa discute.
Vine concediul de iarna, părinții decid sa meargă in vacantă la munte ca să mai schimbe „aerul” pentru copil. Când ajung la hotel, primesc un upgrade, li se da un apartament cu vedere la munte, in loc de camera pe care o plătiseră. Sunt așa de bucuroși încât nu mai au nevoie de cearta ca sa își poată vorbi unul altuia. Petrec o seara minunata împreună in jurul bradului imens din salonul hotelului, cu muzica buna si dans. Andrei observa buna dispoziție a părinților săi. Dimineața, copilul se trezește cu nasul înfundat si un pic de febra. – faza de reparare a conflictului de cearta, contradicție in ambient, in teritoriu.
Frigul sau aerul rece? Sa vedem de ce nu.
Când copilul este răcit in concediu, de obicei părinții, mai ales mama se stresează foarte tare. Pentru copil, acesta este un nou semnal de alarma, un pericol.
Deci trăiește un nou stres care ii va prelungi raceala actuală.
Vara următoare părinții îl duc pe Andrei la mare ca să prindă aerosoli, pentru că „copilul lor este sensibil”, „stă prost cu imunitatea” si „prinde rapid virușii din atmosfera”.
Oare chiar așa să fie?
Spre surprinderea lor, Andrei răcește si la mare. De fiecare data când părinții lui Andrei merg undeva, se destresează, încearcă să uite de probleme, se înțeleg mai bine. Iar copilul fix atunci se îmbolnăvește. Pentru ei, este ca si cum universul e potrivnic, ca si cum nimic nu le iese.
Așa interpretează ei situația.
Dau vina pe climă, pe viruși, pe aer, pe imunitate, pe avion si mașină; oricine e vinovat, numai ei nu sunt responsabili de sănătatea asta pe care nu o pot controla sau înțelege nicicum.
Ar da orice sumă de bani pe un medicament miraculos care să le vindece copilul.
Nici conștientizarea nu este gratis. Vine cu mult efort susținut de a înțelege cum funcționăm ca întreg, de a fi prezenți. Dar ne scutește de multă suferință, iar acesta este un câștig inegalabil.
Oamenii care știu sa își gestioneze emoțiile sunt exponențial mai sănătoși decât cei care suferă in fata oricărei situații.
Dar copiii sunt condiționați de mediul familial. Acolo unde părinții fac eforturi de a trăi in armonie si iubire, copii sunt sănătoși. In perioadele de dezechilibru familial, sunt si probleme de sănătate.
Sunt familii care trăiesc doar dizarmonic, numai in certuri, scandaluri, supărări, abuzuri frecvente.
Să ne întoarcem la Andrei. Vine si vârsta de mers la scoală.
Nu ii este totuna sa schimbe mediul. O nouă etapă de viață, așteptări si responsabilități mai mari, pune un pic de stres pe oricine.
Nu doar faptul că nu știi dacă poți să faci față sarcinilor școlare, dar cel mai important aspect este sa dai de o învățătoare in preajma căreia sa te simți bine si in siguranță. La fel este si cu colegii de clasă. Să nu simți ca ar fi vreun pericol in teritoriu.
Observăm la mulți copii o oboseală mai mare la un început de ciclu școlar sau la schimbări de mediu. Odihna este necesara pentru a repara aceste stresuri. Corpul este inteligent, știe de ce are nevoie ca sa se vindece.
Andrei devine un adolescent superb. Cum e normal, începe sa îl intereseze fetele de vârsta lui.
Devine mult mai atent la corpul lui, la felul cum arata, dar si la mirosuri.
Așa cum se miros cățelușii, se adulmecă si îndrăgostiții. Se întipărește adânc in minte mirosul pielii celuilalt, parfumul cu care se dă. Când doi îndrăgostiți se despart, uneori ti-e dor de mirosul celuilalt.
Pe măsură ce creștem si devenim adulți, apar situații la care nu ne este ușor să le facem fata.
Oamenii ne spun uneori lucruri urate, iar noi trebuie sa ne gestionam singuri emoțiile, nu mai putem sa mergem mereu la mama sa ne plângem.
Devine copilăresc sa ne ia mereu cineva apărarea. Dar trebuie sa înfruntăm oamenii si situațiile care se ivesc.
Când primești o veste sau o vorbă urată in față pe care o simți ca o palma peste față, este faza de stres.
Un șoc biologic, un puternic șoc emoțional, care se va somatiza dacă nu îți găsești cuvintele să exprimi ce ai simțit.
Să verbalizezi acea suferință.
Bunicii paterni a lui Andrei sunt oameni foarte conflictuali, certăreți amândoi din fire. Iți dai seama de atmosfera emoțională apasatoare din casa lor?
Ea suferă de astm bronșic, iar bunicul umblă mereu cu o eșarfă la gât.
Mai tot timpul are o infecție la gât, ori e răgușit, pe lângă o bronșită cronică ce îl supără când îi e lumea mai dragă.
Oare e întâmplător că acești oameni suferă de aceste tipuri de afecțiuni respiratorii?
Norocul lui Andrei că bunicii locuiesc la 300 km distanță. Altfel, poate trebuia să le facă vizite dese in copilărie, fapt care ar fi amplificat suferința lui. Foarte mulți oameni nu suporta să stea in medii de cearta daca asta au trăit acasă.
La aniversarea bunicului de 75 de ani, se duc cu toții sa il felicite personal. Andrei spera să fie lăsat in pace si sa se poata eschiva de la discuții.
Din păcate pentru el mama îl roagă să stea mai mult in preajma ei, pentru că tatăl e dependent de alcool de o perioada si când se îmbată, o bate. Nu vrea să se facă de râs in fața socrilor.
Certurile încep in primele 5 minute. E ca un meci cu pase dese. Lucrurile se mai detensionează, apoi iarăși o iau razna.
Pentru mintea lui Andrei este de neconceput cum de se pot certa oamenii din motive atât de absurde, de ce este nevoie sa se dezgroape toți morții, pentru ce e nevoie de atâtea reproșuri. Tace si nu spune nimic, dar ar fugi mâncând pământul.
Se simte neputincios si înghite in sec toate vorbele aruncate ca o mitralieră, pe o tonalitate ce sună ca sticla spartă pentru el. E disperat, însă i-a promis mamei ca ii va sta alături, indiferent de situație.
Dar nici mama lui nu se lasă mai prejos. E atât de plină de furie, că ar sări ea la el la bătaie.
Andrei se simte prins in acea situație, separat de toți, sătul, într-un context de ceartă si scandal.
Este atât de intens conflictul, incat de data aceasta nu se va mai lăsa cu o simplă raceala când ajunge in garsoniera lui închiriată după terminarea facultății.
Odată ajuns in mediu sigur, nepericulos emoțional, se trezește dimineața devreme cu o febra ce sperie termometrul. Îl dor toți mușchii ca după un maraton intens, are frisoane, simte ca si cum l-ar tăia cineva in gât. Are o oboseală in el de se scurge in pământ.
Cu toate acestea, prefera să stea singur, să nu anunțe pe nimeni, preferă să moară decât să mai audă o singură ceartă.
A venit faza de vindecare după puternicul conflict suferit. A făcut gripa!
Da, dacă ar fi știut ca acele conflicte pe care le avea au si urmări in corp.
Poti evita o raceala sau gripa constientizand cauzele emotionale de la primul simptom.
Până nu avem contact cu astfel de informații nu ne dăm seama că boala poate fi atât de strâns legată de experiențele noastre emoționale, de felul in care ne simțim când trebuie să înfruntăm situații neplăcute.
In cartea „Harta Vindecării” pe care am scris-o ca pe o bază la tot ce am așternut in acest articol, descriu mai pe larg procesul prin care ne îmbolnăvim si cum să conștientizăm conflictele atât din experiențele noastre de viață, cât si din moștenirea transgenerațională. De asemenea, găsești sfaturi utile si modalități de a schimba stilul de viață emoțional pentru a preveni boli si afecțiuni, comportamente nedorite cum ar fi adicțiile si ticurile.
Repetiția simptomelor si afecțiunilor înseamnă că funcționezi pe pilot automat, cu programe preluate de la părinți si străbuni.
Conștientizarea cauzelor emoționale aduce un mare plus de sănătate in viața ta.
Descoperă prin intermediul acestei cărți cum sa te eliberezi de programele de suferință. Acționând apoi diferit, vei genera alte tipuri de experiențe. Practic dobândești noi instrumente pentru a-ti gestiona emoțiile.
PS: poti urmari videouri cu recenzii ale cititorilor precum si alte subiecte de ajutor pe canalul meu de YouTube.
14 Comments
Excepțional articolul! Mulțumesc!
Multumesc! Ma bucur mult ca iti place!??
Un conflict bine explicat așa cum ai explicat tu Gabriela este un pas important de conștientizare și vindecare. Prin acest exemplu care l-ai descris am trecut majoritatea și trecem zilnic . Principal este să avem puterea de a trece peste toate conștienți chiar din primele semnale . Felicitări! Recomand cartea : Harta Vindecării. SUCCES!
Multumesc!❤️
Atâtea conștientizari! Mulțumesc!
Cu drag!?
Atâtea conștientizări am avut,citind acest articol de sunt cu lacrimi in ochi și un nod mare in gât,
Mulțumesc
Mulțumesc
Mulțumesc cu recunoștință OM minunat
O altă viziune despre viață,despre corp,minte și suflet.Foarte frumos??
Da, viziunea integratoare!?
Ce frumos explicat! Mulțumesc Gabi! Excelent articol!
Multumesc mult! Ma bucur ca iti este de folos!?
Bravo, frumos explicat!!
Multumesc de feedback! ?
Mulțumesc cu recunoștință! 🙏