Pe aceasta pagina ai posibilitatea de a pune intrebari directe psihologului Gabi Badaluta.
Raspunsurile la intrebarile tale iti vor fi oferite direct de catre Gabi fie printr-un video dedicat, fie printr-un raspuns text atasat intrebarii tale.
Daca vrei sa afli cauza emotionala din spatele bolii sau a problemei tale, foloseste sectiunea de comentarii de mai jos si scrie intrebarile tale concrete pentru Gabi.
Bună ziua!
As dori sa înțeleg mesajul durerilor mele de spate. Ma doare toată coloana de la o vreme, durerile merg și spre articulații mai nou.
La un RMN acum un an și jumătate au reieșit protruzii cervicale și toracale, vertebre tasate…
Când simt toate durerile astea, ma navalesc gandurile negre, frici de tot felul, de genul: „dacă o fi ceva nasol?”. Știu ca am și o anxietate cu atacuri de panica din trecutul nu prea îndepărtat.
V-as fi recunoscătoare dacă m-ati putea ajuta sa înțeleg mesajul durerilor mele.
Mulțumesc!
Bună ziua! Nu am un diagnostic clar, de doi ani sunt în evaluare cu parapareza spastica genetica/leziuni demielinizant3 pe creier. Am început cu Recall Healing, dar nu pot identifica exact momentul apariției, pt ca simptomele au apărut lent și progresiv. Ma întrebam dacă ați putea face ședințe particulare cu mine, eu fac psihoterapie dar as avea nevoie de o persoana și cu cunoștințe de RH. Va mulțumesc mult!
Ce problema emotionala ascunde sinuzita? Medical am epuizat tot ce se putea face, iar ea este inca prezenta. Acum abordez subiectul si din punct de vedere emotional. Astept cu interes raspunsul dvs. Multumesc!
Buna ziua! Sunt Elena din Galati si ma confruct de multi ani cu mancarimi anale care s-au accentuat. Pentru ca asa am ales, de zece ani nu mai folosesc medicamente, cautand solutii naturiste. Am urmat multe tratamente( de la homeopate la uleiuri esentiale) pentru hemoroizi, paraziti, crezand ca problema este de acolo, dar nu am avut rezultate. Am realizat ca totul este pe emotional, sau asa cred. Cum ma puteti ajuta sa-mi linistesc starea, care nu e deloc placuta?
La vârsta de 27 de ani am pierdut o sarcină cu o fetiță, în jurul săptămânii 27 de gestație. A fost un moment extrem de dureros, care a lăsat urme adânci. Deși am muncit mult și am încercat să merg mai departe, încă mi se întâmplă să mă trezesc noaptea cu pulsul foarte ridicat, uneori ajungând la 160–170. Au trecut 8 ani de atunci.
În plan personal, am trecut prin două divorțuri: primul de tatăl fetiței și al doilea de un soț dependent de alcool și droguri. Acum sunt la al treilea soț, cu care, deși mai există certuri, nu am trecut prin separări.
Împreună cu el am un băiețel minunat, născut prin cezariană (cu două săptămâni mai devreme). Copilul este înalt funcțional, dar are câteva particularități ce țin de spectrul autist: stereotipii (se joacă mult cu ușile, privește uneori din colțul ochilor), o obsesie pentru o anumită melodie, dificultăți în interacțiunea cu alți copii, joc simbolic întârziat și, deși vorbește foarte bine, folosește cu greu pronumele „eu”.
Sarcina cu el a fost puternic marcată de frică – trăiam adesea stări de panică și îi ceream mereu să se miște ca să mă liniștesc. După naștere, mi-a fost greu să gestionez plânsul lui: mă simțeam copleșită, intram în stări de furie și eram nevoită să mă retrag ca să nu reacționez negativ. Cu timpul aceste trăiri s-au mai redus, însă mai există momente intense.
Totuși, băiețelul a fost alăptat, iubit și dorit. Fac tot ce îmi stă în putere pentru a-l sprijini în dezvoltare și pentru a-l ajuta să se integreze cât mai bine.
Am simțit să împărtășesc această experiență pentru că lectura cărții dumneavoastră a atins multe răni interioare și m-a făcut să recunosc părți din mine pe care le ascunsesem. Așa am ajuns aici și am decis să vă scriu.
Vă mulțumesc!